O lună de fericire!

Era cam pe la 20.50 cînd s-a ivit în lumea mea,cînd am auzit-o cum plînge,cînd i-am atins pielea firavă,cînd i-am simţit respiraţia,cînd i-am zărit privirea şi am cuprins-o la piept.Marunţică,cu ochişori frumoşi si cenuşii,cu mînuţe si picioruşe gingaşe,cu năsucu exact ca a lui tata şi cu buzele rozovioare a mamei,cu un păr negru si cu cea mai plăpîndă piele.Aceste unice si magice emoţii nu se pot transmite,ele ne dau aripi,ne umple sufletul de fericire şi realizăm că suntem creeatorii unui nou început.O luna de cînd s-au schimbate toate,de cînd cel mai important omuleţ este alături,de cînd învăţăm cum să-i oferim cea mai bună grija,de cînd a devenit sensul vieţii noaste.Clipele de fericire continua de fiecare date cînd o aud cum se trezeşte,cînd îi văd zîmbetul pe chipul ei de îngeraş,cînd ştiu că nu o supără nimic şi cînd realizez că creşte în fiecare minut.Întradevăr este cel mai de preţ dar de la Dumnezeu datorită caruia am devenit mama,datorită caruia familia noastră e completă iar lumea noastră o divizăm la trei.